Dezastre Nucleare

In Glogpedia

by AlinaAlessandra
Last updated 6 years ago

Discipline:
Science
Subject:
Ecology
Grade:
12

Toggle fullscreen Print glog
Dezastre Nucleare

Dezastre nucleare

Energia nucleară este una dintre cele mai ieftine şi mai "verzi" surse de energie din lume. În prezent, aproape 14% din electricitatea mondială provine de aici. Cu toate acestea, marile dezastre nucleare din istorie au făcut ca multă lume să privească cu teama şi neîncredere centralele nucleare. De-a lungul istoriei, greşelile omului, împreuna cu catastrofele naturale, au făcut ca energia nucleară să genereze adevărate dezastre. Agenţia Internaţională a Energieie Atomice (AIEA) foloseşte o clasificare, pe şapte nivele, a dezastrelor provocate de accidentele nucleare, de la "Anomalie" (nivelul 1), la "Accident major" (nivelul 7). Iată care sunt cele mai mari accidente din istoria nucleară, potrivit Discovery News:

1. Cernobîl Explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, din Ucraina, din 26 aprilie 1986, se numără printre cele mai mari dezastre produse de om. Potrivit specialiştilor, efectele accidentului de la Cernobîl pot fi comparate cu cele produse în urma exploziei a 500 de bombe nucleare, de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Statisticile arată că peste 60 000 de oameni au murit ca urmare a radiaţiilor, iar mai mult de două milioane au avut şi mai au de suferit.Explozia s-a produs în jurul orei 01:30 , distrugând capsula de beton din jurul reactorului. Aerul a pătruns în interior interacţionând cu grafitul fierbinte şi radioactiv, în urma reacţiei obţinându-se CO gazos inflamabil care a provocat un incendiu în reactor. În total 8 tone de substanţe radioactive au fost aruncate din reactor şi împrăştiate în jurul zonei sau luate de vântUlterior, miezul a fost răcit cu azot, iar pe 6 mai s-a reuşit ca focul şi emisiile radioactive să fie ţinute sub control. Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat de fapt. Oraşul Prypiat, construit special pentru muncitorii de la Cernobîl, a fost evacuat abia o zi mai târziu, pe 27 aprilie. Mai mult decat atat, abia pe 23 mai 1986 au început pregătirile pentru a se distribui populaţiei iod pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv -practic mult prea târziu, căci cea mai mare cantitate din acest element radioactiv fusese deja eliberată în primele zece zile. În urma estimărilor, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în atmosferă. Cea mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele cu densitate scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o măsură mai mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. În ultimele zile, direcţia vântului s-a schimbat, emisiile radioactive afectând mai ales ţările din sudul continentului: România, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Totuşi, suprafaţa cu cel mai mare grad de risc de iradiere includea nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului şi zona de vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus. La momentul exploziei, în această regiune de aproximativ 140. 000 km2 locuiau 7 milioane de persoane, dintre care 3 milioane erau copii. Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza schimbării direcţiei vântului. În noaptea de 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii. Cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare. Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea. Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un ''sarcofag'' de beton, care opreşte radiaţiile. Oraşul Cernobîl, că şi Prypiat, au fost evacuate şi probabil nu vor mai fi locuite vreodată, întrucât nivelul de radiaţii va ajunge la cote normale în jurul anului 2525.

2. Fukushima La 11 martie 2011 un cutremur cu magnitudine 9 pe scara Richter zguduia adâncurile oceanului. Valuri uriaşe, înalte de până la 40 de metri, au invadat uscatul. În localităţile de coastă, oamenii îngroziţi au încercat să se pună la adăpost. Intensitatea seismului a fost echivalentă cu forţa a opt mii de bombe atomice. La sol, casele au fost făcute una cu pământul. Automobile, trenuri şi vapoare au fost luate de ape ca nişte jucării. Cutremurul a întrerupt alimentărea cu energie electrică a centralei nucleare de la Fukushima. Sistemele de răcire ale reactoarelor s-au oprit, iar unul a explodat. Doar în oraşul Ishinomaki au murit 4.000 de oameni. Însă, dezastrul nu s-a oprit aici. Cutremurul a întrerupt alimentărea cu energie electrică a centralei nucleare de la Fukushima. Sistemele de răcire ale reactoarelor s-au oprit. Unul a explodat. Într-o singură oră locuitorii din zona centralei au fost expuși la un nivel de radioactivitate cât într-un an. 160.000 au fost evacuati. Autorităţile susţin că situaţia este stabilă la Fukushima. Însă, va fi nevoie 40 de ani pentru demontarea instalaţiilor distruse şi curăţarea zonei. În plus, riscul de cancer este crescut. Copiii sunt cei mai expuşi. În cazul lor, riscul îmbolnăvirii de cancer tiroidian a crescut cu 70%.

3. Kishtim, Uniunea Sovetică (Rusia, în prezent)- 29 septembrie 1957 Gravitatea accidentului: 6 Al treilea cel mai grav accident nuclear s-a produs la Centrala Nucleară Mayak, în apropiere de oraşul Kishtim. Oamenii de ştiinţă sovietici încercau să ajungă la nivelul americanilor, după Al Doilea Război Mondial. Din cauza deficitului de cunoştinţe legate de centralele atomice, ruşii au construit o uzină nesigură, scrie Discovery.com. La început, angajaţii centralei aruncau deşeurile nucleare într-un râu din apropiere, până când a fost construită o clădire destinată depozitării deşeurilor, în 1953. În septembrie 1957, sistemul de răcire al unui container cu deşeuri radioactive de 70 tone s-a oprit, iar temperatura a început să crească. Acest lucru a cauzat o explozie ne-nucleară a deşeurilor uscate. Nu au existat repercusiuni imediate, însă Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a demonstrat, ulterior, că a fost eliberată în mediu o cantitate foarte mare de material radioactiv. Norul radioactiv s-a împrăştiat sute de kilometri către nord-est. Guvernul sovietic a furnizat puţine informaţii despre accident, dar a fost obligat să evacueze aproximativ 10.000 persoane din zonă, după ce au apărut mai multe cazuri despre oameni care se plângeau că li se descuama pielea. 200.000 au murit de cancer, în urma radiaţiilor.

4. Windscale, Marea Britanie- 10 octombrie 1957 Gravitatea accidentului: 5 Primele incursiuni ale Angliei în domeniul energiei nucleare au fost reuşite, notează Discovery.com. Totuşi, a urmat tragedia de la Windscale. În toamna anului 1957, angajaţii au observat că temperatura reactorului a început să crească, în loc să scadă. Iniţial, au crezut că echipamentul nu funcţiona corect. Doi angajaţi au fost trimişi să verifice reactorul şi au descoperit că era în flăcări. Muncitorii nu au vrut să folosească apă ca să-l stingă, pentru că s-au temut că flăcările vor determina evaporarea instantanee a apei şi hidrogenul rezultat va produce o explozie. Dar, cum nici o altă metodă nu a funcţionat, au pornit furtunurile şi au stins focul, evitând explozia. Se estimează că aproximativ 200 englezi s-au îmbolnăvit de cancer din cauza accidentului de la Windscale, iar jumătate au murit. Guvernul britanic a muşamalizat dezastrul şi nu se cunosc nici până acum consecinţele reale ale accidentului.


Comments

    There are no comments for this Glog.