Atât de fragedă de Mihai Eminescu

by melintemihaela
Last updated 7 months ago

Discipline:
Personal
Subject:
About me

Toggle fullscreen Print glog
Atât de fragedă de Mihai Eminescu

Poezia a fost publicată în ,,Convorbiri literare'' la 1 septembrie 1879. Relevând o anume trăsătură a frumuseţii feminine, tittlul exprimă încântarea maximă în faţa purităţii şi gingăşiei fiinţei iubite. Tema creaţiei este iubirea, căreia îi este asociat şi elogiul femeii cea care inspiră patimi arzătoare, sau spre care se aspiră la infinit. Textul se organizează în jurul a trei imagini, sau ipostaze ale femeii. Eminescu conturează chipul femeii-înger, al femeii veşnic mireasă, şi al femeii fecioară, o puritate de esenţă divină. Motivul femeii înger îl descoperim şi în Renaşterea italiană, la Dante şi Petrarca. Conceptul de la „donna angelicataˮ este prezent în ,,Divina comedie'', în Paradisul, în care Dante îşi prezintă iubita, pe Biatrice, cea care îl conduce în Rai. La Eminescu, conceptul de femeie-înger se nuanţează, se amplifică pentru că cele trei ipostaze se unesc, relevând un chip de femeie ideală, care devine permanent o aspiraţie. În viziunea poetului, femeia trebuie să fie pură, frumoasă, gingaşă, eterică, cu preocupări spirituale înalte şi detaşată de meschinăria existenţială. Imaginea astfel creată este ideală: comparată cu floarea de cireş, femeia este înzestrată cu puritate şi frumuseţe. Nobleţea şi regalitatea acestei fiinţe ideale sunt comparate cu marmura: „Răsai ca marmura în locˮ, comparaţie care sugerează faptul că o asemenea iubită este fie inabordabilă, fie inexistentă. Femeia este o permanentă mireasă: „Mireasă blândă din poveştiˮ, „Mireasa sufletului meuˮ, atribut care defineşte calitatea de a fi veşnic pură, tânără, sau mereu un vis ferice de iubire, nealterat de aspectele prozaice existenţiale. Discursul liric conţine spre final ideea că femeia înger-mireasă-fecioară, este de fapt un concept, ea neexistând în realitate. Cel care a creat-o rămâne marcat de această imagine, urmărit de acest gând, aşa cum fiecare om are în minte simbolul sacralităţii şi al purităţii, icoana Sfintei Marii. Interogaţiile retorice din final „Unde te duciˮ, „Când o să viiˮ marchează tragismul existenţial al celui care şi-a conturat chipul iubitei perfecte şi o caută cu speranţă şi disperare într-o realitate dezamăgitoare.

EXPLORAREA TEXTULUI

Atât de fragedăde Mihai Eminescu

- motivul femeii-înger - motivul visului  - motivul lui Venus  - motivul nunţii  - motivul despărţirii

MOTIVE POETICE

LINK melodia

Grila de lectură

link-viaţa şi activitatea


Tags

Comments

    There are no comments for this Glog.